In Ro de azi ti-e greu daca te lasi usor impresionat. Stratul de izolant emotional cu care zi de zi, voluntar sau de nevoie ne acoperim, se intampla uneori insa sa dispara. Sunt momentele in care gesturile mici dar autentice ne reamintesc despre un firesc aproape pierdut al relatiilor umane. 

Ieri, intr-un magazin alimentar oarecare, o batranica obisnuita cumpara de la raionul de dulciuri varsate, cafea si biscuiti. Un tanar de culoare (probabil un student african desi politically corect acest amanunt nu conteaza) care astepta la rand, dupa ce a observat-o cateva momente, a scos o bacnota de 100 de lei si i s-a adresat zambind I wanna pay for you mama. Initial batranica a dat din umeri dezorientata dar intelegind despre ce e vorba, cu un gest demn, a refuzat.

 Dupa ce si-a platit singura, inainte de a pleca i-a soptit complice vanzatoarei, cea mai dezorientata de intrega situatie: Are respect