Muzica divina asociata cu imagini spectaculoase si o emotie binecuvantata (baraka?) care traverseaza toate cele 90 de minute si te tine cu sufletul la gura. Diversitate, natura, social, istorie, moarte, arta, tehnica, dezastre, religie, senzatia cu care ramai e de interconectivitate si ca toate nu sunt decat infinitele dimensiuni ale unitatii. 

Un film de Ron Fricke turnat in o suta si ceva de locatii in jurul lumii, fara personaje (locatiile sunt personajele), dar cu o forta teribila de impresionare. Si indraznesc sa recunosc ca pentru multe clipe la rand, aproape am crezut ca inteleg ce inseamna sa existi ca manastire tibetana, dans in Bali, o eruptie in Java, traficul din NY, un arbore pe cale de a fi doborat, un razboinic aborigen, victimele de la Auschwitz, o piramida egipteana, soldat de teracota din Xian, o eclipsa de soare, Hagia Sophia, Niagara, un muncitor in sweatshop…

Momentan, se poate vedea in intregime pe google.video.