Cel mai bun loc din oras e gradina cu tipari. La gradina vin si puradeii egipteni sa se zbenguie si sa pescuiasca, omorind reciful. Pe locul doi e farul. La far intra majoritatea studentilor de la scolile de scuba plus turistii avizati. Ar mai fi zona de la pod unde au fost acum cativa ani bombele. Aici se opresc autocarele cu rusi de la Sharm.

Daca in partea israeliana politistii de frontiera sunt permanent cu degetul pe tragaci, de cum ai trecut in partea egipteana se simte relaxarea in aer. Egiptenii sunt parca iesiti la o cafea si o shisha verificind si un pasaport din cand in cand. Probabil se bazeaza si pe excesul facut de vecini in identificarea elementelor suspecte. Relaxarea e intotdeauna de preferat stresului insa vine si cu un revers al medaliei, reducerea eficientei (slavita noastra eficienta a rationalitatii occidentale). Am asteptat la exchange 20 de minute pentru o coada de 5 persoane.

La o saptamana dupa incheiere, declar cu nostalgie ca Dahab a fost piesa de rezistenta a concediului. Locul e the ultimate chilin location. Cu exceptia celor care fac scuba diving, in Dahab lumea se intrece in a face cel mai bine nimic. Marturisesc ca m-am complacut si eu fara nici o remuscare in aceasta activitate.

 Ca si termen de comparatie nereusita, imi vine in minte o combinatie de 2 Mai si Goa, condimentata cu influente arabe. Senzatia de calm e si mai mare daca ajungi via Israel impreuna cu stresul numeroaselor controale de securitate din tara sfanta.

Tip: Dahab inca mai e (pentru cat timp oare?) opusul lui Sharm el Sheikh (destinatia turismului organizat si a hotelurilor kitsch de tz stele).

Sunt peste tot pe strazile orasului vechi sau in Ierusalimul de vest. Sunt galagiosi, incruntati si par sa sa intimideze intentionat si cu placere turistii ignoranti. Sunt copiii cu o altfel de copilarie ai palestinienilor, si brusc intifada copiilor capata  sens.

Potrivit organizatiilor nonguv, aproximativ 500 de copii palestinieni  sunt detinuti in prezent in inchisorile israeliene. De asemenea aproximativ o treime din copii din Teritoriile de Vest si Gaza sufera de stress post traumatic in urma asistarii la diverse acte de violenta.

pentru zborul Tarom de la Bucuresti la Tel Aviv. Cele mai proaste servicii si cea mai mare dezorganizare intalnite vreodate. In acelasi timp a compensat la capitolul siguranta (perceputa de mine), calatorind in compania a 10 maicute aflate in pelerinaj la sfantul mormant.

Din pacate, pana sa am ocazia sa-i explic, ofiterul de la frontiera mi-a stampilat pasaportul. Adio tari arabe pentru viitorul apropriat.

In partea de Nord a Greciei, mai ales in zona Traciei si aproape de granita cu Turcia intalnesti la tot pasul bucati dintr-o “autostrada” construita de romani acum 2000 de ani. Drumul lega capitala imperiului cu Balcanii si ajungea pana la Bizant. 

Nu sunt un pasionat de istorie antica, insa am tinut neaparat sa pasesc pe urmele carelor de lupta. Pentru cine vrea sa repete experienta, e de preferat sa-si stabileasca baza de explorare la Alexandropolis (cel mai mare port din nord estul Greciei, un fel de Mangalia greceasca din punct de vedere a dimensiunii, insa comparatia se opreste aici).

P.S. Apropos, se pare ca aveau placute bilingve (greaca/latina) si pe atunci.

Undeva intre Innsbruck si Salzburg, pe drumul spre  Zell am See, ajungi intr-un clasic satuc tirolez pe nume Lofer. Peste tot imprejur munti superbi, esti doar aproape de Grossglockner, localnicii parca direct din povesti cu elfi si hobbiti iar la intrarea in sat, hotel Lintner.

La prima vedere nimic diferit fata de numeroasele gasthausuri din zona. In hotel insa, proprietarul (herr Kuhn) precum si alti cativa locatari trecuti bine de varsta a 3-a, sunt parca desprinsi din povestile medievale cu stafii si vampiri. Basca, pereti decorati cu animale impaiate plus reproduceri din Rembrandt?  si mobilier scartaitor din lemn masiv de sute de ani. Desigur atmosfera fantastica ar putea fi un artificiu de marketing insa emotiile generate (am stat 2 zile) sunt garantat veritabile.

Pentru cei care trec prin zona si vor sa incerce, se poate face rezervare aici.

Cand vrei sa cobori din metrou trebuie sa duci o dura batalie. Cei care urca nu impartesesc deloc logica acordarii de prioritate la coborare.

Comanzi si numai dupa ce platesti, mananci: Se intampla in restaurante unde mancarea se achita imediat dupa comanda.

La negocieri nu te intelegi cu aratarea numerelor pe degete. Pus ca limbajul non-verbal functioneaza diferit astfel incat cel mai sigur e sa folosesti un calculator de buzunar.

Folosirea claxonului e Regula de circulatie in orasele mai mici.  Aproape la fel ca in India.

Accesul la peron e interzis pana la sosirea trenului. Probabil disciplina de fier e singura modalitate de a mentine cat de cat ordinea.

E din ce in ce mai greu sa te intalnesti cu China traditionala, cel putin in provinciile din est (am fost in trei). Shanghai e occidentalizat la maxim (in competitie declarata cu Hong Kong)  si nu seamana deloc cu restul. Chiar si oamenii sunt parca mai inalti in Shanghai. In orasele mai mici, cavalcada modernizarii forţate a creat peisaje urbane dominate de beton, praf si poluare.

Desigur au ramas templele (cate au mai scapat de urgia comunista) in care uiti de uiti de pamant si te scufunzi… Te trezesti insa brusc cand obervi calugarii budhisti pasionati de telefoane mobile ( la White Horse Temple in Luoyang, primul templu budhist din China, isi aratau unul altuia pozele de pe telefoane).

Si bineinteles, omniprezent, comunismul reformat indragostit de beneficiciile economiei de piata insa nu mai putin autoritar. WordPress, la fel ca aproximativ o treime din Internet, este blocat.

Am fost azi la ambasada. La ghiseu, functionarul care parea sa vorbeasca fluent engleza, mi-a spus ca nu e nevoie sa completez in totalitate formularul pentru viza, doar sa trec data, semnatura si nr de zile. Zis si facut, bucurindu-ma in sinea mea ca am scapat de o plictiseala. Dupa 5 secunde primesc formularul inapoi cu rugamintea sa completez si nr de telefon. Zis si facut, intrebind inca o data si primind confirmarea ca nu trebuie sa completez integral  formularul. Dupa inca 5 secunde sunt rugat sa completez si daca am mai fost in China, dupa inca 5 daca mi s-a mai refuzat viza, dupa alte 5 daca sufar de boli contagioase, dupa alte 5 daca…

Pentru orice eventualitate mai intreb o data si primesc din nou confirmarea. Formularul nu trebuie completat in totalitate.

P.S. Aceasta insemnare nu e un pamflet, sper ca-mi acordati viza.