“Ei lasa-ma-n pace, administratia nu voieste sa influenteze catusi de putin pe nimini.”

Asociatia Pro Democratia a publicat rezultatele unui nou sondaj despre perceptia fraudei electorale. Un neverosimil procentaj de 60% din respondenti cred ca se fraudeaza alegerile. Ce nu mi se pare suficient de clar in raport e definitia fenomenului fraudarii. Neregula majora cu influenta semnificativa asupra rezultatelor sau pur si simplu existenta oricarui gen de nereguli?

Alte rezultat interesant: Aprox jumatate din respondenti sunt de acord cu introducerea votului obligatoriu. Asta in contextul in care prezenta la ultimele parlamentare a fost de aprox 40% iar pentru prezidentiale nu pare ca s-au shimbat datel problemei. De unde rezulta ca o parte din cei fara participare politica ar fi de acord sa fie obligati.

Si nu in ultimul rand: Barbatii sunt mai sceptici in legatura cu corectitudinea alegerilor decat femeile. De ce oare?

Despre mândria de a fi român.

Marturisesc ca subiectul ma framanta aproape de fiecare data cand in strainatate sunt intrebat de nationalitate.

Intr-un exces de sentimentalism cu care deja ne-am obisnuit in preajma candidaturii, inca neanuntata (sic), presedintele face apel la valorile românismului. Cu acest prilej am descoperit aici un simpatic articol al lui Andrei Plesu. De care sunt mândru.

Sa fie drepturi.

Cristian Preda a deschis discutia introducerii dreptului de vot de la 16 ani. Mi se pare evident o propunere care nu duce decat la sporirea masei de manevre electorale pentru maestrii papusari.

Daca totusi ajunge sa se dezbate public subiectul, de ce nu s-ar lua in discutie toate drepturile si obligatiile cetatenesti care depind de trecerea unui prag al maturitatii la x ani? Dreptul de a fi ales, dreptul de a obtine permisul de conducere, dreptul de a cumpara tutun si alcohol, dreptul de a calatori neinsotit in strainatete, etc.

Humor de badigard.

S-a intamplat in week-end sa fiu la Timisoara. S-au intimplat in acelasi timp si Serbarile Timisoreana, unde organizarea si disciplina erau mentinute de baietii calmi de la o firma de paza si securitate care sugestiv se autointitula… Zen.

Coincidente.

Aseara pe Realitatea, o noua runda cu doamna ministru TS, in corzi. Bogdan Chireac, magistral in rolul de inquisitor generalis. Fara a lua apararea doamnei ministru (personal dar irelevant, mi-e chiar simpatica) care trebuie sa plateasca pentru acest caz care miroase puternic a coruptie, 2 apecte m-au usor intrigat.

GSP a explodat aceasta investigatie intr-o perioada de vacanta sportiva cand un asemenea subiect e clar booster pentru audienta. Bineinteles, e o simpla coincidenta…

Bogdan Chireac, care facea permanent referiri la esecul statului de drept si la functionarea deficitara a sistemului, si care cu fiecare fraza rostita o aducea pe ministra (din ce in ce mai simpatica in rolul de victima) din ce in ce mai aproape de plans, parca a demisionat de la Adevarul in urma unui scandal despre o firma, afaceri cu statul, publicitate mascata, etc.

Unde e luminiţa?

Ultimul raport Nations in Tranzit publicat de Freedom House la sfarsitul lunii trecute, consemneaza o stagnare a scorului de performanta democratica in cazul Romaniei. Aceasta in conditiile in care ratingul pentru procesul electoral s-a imbunatatit usor datorita parodiei de vot uninominal iar ratingul pentru societatea civila a scazut? Bineinteles, dintre toate tarile post comuniste membre UE, scorul e cel mai slab, totusi chiar mai slab decat al Bulgariei?

Pentru Romania, evaluator principal e Alina Mungiu Pippidi. In urma povetii cu europarlamentarele, tare am senzatia ca pentru anul viitor vom avea o inversare a trendului pentru componenta proces electoral.

Lectia.

Parcarea unui supermarket, dupa ploaie. Pe jos, apa multa.
Ea catre ala mic: Nu mai calca in toate baltile, ti-am mai tot zis.
(o palma scurta)
El catre ea si ala mic: Ma ca mult mai zbierati futu-va mortii ca m-ati speriat si ma doare la inima.
(scurt cate o palma la amandoi)

Haz in necaz.

Aseara la tv, pe Realitatea Zilei, moderator si invitati dezbateau pe toate partile declaratia presedintelui despre asumarea greselii (impreuna cu clasa politica, sic) in ceea ce priveste majorarea salariilor profesorilor. Domnul Frunda, unul dintre invitati, isi incepe comentariul cu “Haideti sa traducem in romaneste declaratia lui Traian Basescu”.

Am stiut eu ca politicienii UDMR au simtul humorului (in paranteza fie vorba, domnul Frunda chiar ar putea face lucrul acesta, no offense pentru alti oameni politici si nu doar din UDMR).